- cu creionul
- in pencil.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
cu creionul
Look at other dictionaries:
creiona — CREIONÁ, creionéz, vb. I. tranz. A executa cu creionul un desen indicând numai trăsăturile generale ale modelului; a schiţa. ♦ fig. (În literatură) A schiţa un portret, un caracter etc. – Din fr. crayonner. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004.… … Dicționar Român
creionaj — CREIONÁJ, creionaje, s.n. Desen făcut cu creionul (1). – Din fr. crayonnage. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 creionáj s. n., pl. creionáje Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic CREIONÁJ creionaje f. Desen … Dicționar Român
creion — CREIÓN, creioane, s.n. 1. Ustensilă pentru scris sau desenat, constituită dintr o mină neagră sau colorată, protejată de un înveliş de obicei din lemn; beţişor făcut din argilă combinată cu diferite substanţe, cu care se poate desena în diferite… … Dicționar Român
linie — LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2.… … Dicționar Român
creionat — A CREION//Á creionatéz tranz. 1) (desene, ta blouri, chipuri etc.) A executa în prealabil în linii generale (cu creionul). 2) (portrete, personaje) A prezenta sumar, prin câteva trăsături caracteristice. [Sil. cre io ] /<fr. crayonner Trimis… … Dicționar Român
gumă — GÚMĂ, gume, s.f. 1. Substanţă vâscoasă, secretată de unele plante sau obţinută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie. ♢ Gumă arabică. 2. (pop.) Şiret elastic sau fâşie elastică fabricate… … Dicționar Român
portcreion — PORTCREIÓN, portcreioane, s.n. Mic tub din metal, din plastic etc. în care se ţine creionul. [pr.: cre ion] – Din fr. porte crayon. Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98 portcreión s. n. (sil. cre ion), pl. portcreioáne Trimis de… … Dicționar Român
trăsătură — TRĂSĂTÚRĂ, trăsături, s.f. 1. Linie caracteristică a feţei unei persoane. ♦ Aspect esenţial al caracterului sau al personalităţii cuiva. ♦ Aspect caracteristic general al unei opere, al unei doctrine, al unui fenomen, al unei activităţi, al unei… … Dicționar Român
încondeiat — ÎNCONDEIÁT1 s.n. Faptul de a încondeia. – v. încondeia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCONDEIÁT2, Ă, încondeiaţi, e, adj. 1. (Despre ouăle de Paşti, obiecte de ceramică etc.) Împodobit cu desene (făcute cu condeiul). ♦ fig. (pop … Dicționar Român
